Îmblânzitorii de pagini



Ce lumi extraordinare putem crea cu 31 de litere şi cu o mână de semne de punctuaţie, folosindu-ne de imaginaţie şi lăsându-i pe copii să pătrundă în aceste lumi!

În această seară, avem lectură cu copiii!

Carte cu si pentru copii






Carte pentru copii între 7-11 ani. Autor Ioana Blaga. Ilustratii Oana Oara.

 Poate o fetiţă să salveze o lume? Da, poate, dar pentru aceasta ea trebuie să facă unele sacrificii. Iulia porneşte la drum împreună cu motanul roşcat Ahile în căutarea unei flori neobişnuite. Dar în drumul lor spre Valea Copacilor, acolo unde va găsi floarea, cei doi călători întâlnesc câţiva locuitori ai Pădurii Fermecate şi află că venirea lor nu este tocmai un secret. Iulia este cea predestinată şi aşteptată să lupte şi să facă dreptate între locuitorii Pădurii Fermecate.
Prietenia, sacrificiul, lupta dintre bine şi rău, spiritul de aventură şi curajul în faţa necunoscutului sunt temele principale ale cărţii “Călătoria Iuliei în Valea Copacilor”. 


Editura IMAGO  DEI Oradea.
 http://www.imagodei.ro/catalog%2031-.html#Anchor_resource6

Oradea primăvara...


 Aşa cum îmi place mie să spun, Aleea cărţilor...

Săptămâna pentru viaţă Oradea 2014

Câteva imagini de la expoziţia prolife "Iubeşte, Respectă, Apără viaţa" organizată de Centrul Puls Oradea, centru de informare şi consiliere pentru femeile cu sarcină nedorită. Expoziţia a avut loc în cadrul Bibliotecii Judeţene Oradea în perioada 17-22 martie. Au expus lucrări: fotografii: Emma Daniel-Domuţa 
 /http://www.metamorphosa.ro/, sculptură: Magda Mocan şi ilustraţii: Oana Oară.


Pablo Neruda, Poemul 12

Pentru inima mea ajunge pieptul tău,
Pentru libertatea ta ajung aripile mele.
De pe buzele mele va ajunge până la cer
Ceea ce dormea în sufletul tău.

În tine e iluzia de fiecare zi.
Ajungi ca roua pe corole
Subminai orizontul cu absenţa ta.
Într-o eternă fugă precum e valul.

Am spus cã-n vânt cântai
Ca pinii si catargele
Ca ele înaltã si tãcutã esti.
Si te întristezi dintr-o datã ca o cãlãtorie.
Primitoare ca un drum vechi.
Sãlãsluiesc în tine ecouri si voci nostalgice.
Eu mã trezii si uneori emigreazã si fug
Pãsãri ce dormeau în sufletul tãu.

...despre Till Ulenspiegel, de Charles De Coster

Mic fragment dintr-o carte peste care am dat în biblioteca judeţeană în adolescenţă. 


"Îl duceau pe Ulenspiegel să-l boteze; şi deodată o ploaie cu găleata îi făcu ciuculete. Aşa fu botezat el întâia oară.
Când intrară în biserică, paracliserul schoolmeister, învăţătorul de la şcoala satului, spuse naşului şi naşei, tatălui şi mamei, că trebuie să se aşeze în jurul cristelniţei, ceea ce şi făcură.
Dar sus în boltă, deasupra cristelniţei, era o gaură făcută de un zidar ca să poată atârna acolo o candelă de o stea de lemn poleit. Zidarul, privind de sus cum naşul şi naşa stăteau ţepeni în jurul cristelniţei, vărsă prin gaura bolţii o afurisită de găleată cu apă, care căzând între ei împroşcă în toate părţile. Pe capul lui Ulenspiegel căzu cea mai mare parte. Şi aşa fu a doua oară botezat." 


Fragment din  Legenda şi întâmplările vitejeşti, vesele şi glorioase ale lui Till Ulenspiegel şi Lamme Goedzak în ţinuturile Flandrei şi aiurea.

Portret Jay Gatsby



La una dintre întâlnirile Rose Tea Book Club, am hotarât ca fiecare dintre noi să prezinte un portret al personajului masculin favorit. Deşi  am avut mai multe opţiuni m-am oprit la cartea lui F. Scott Fitzgerald, "Marele Gatsby". Am ales personajul Jay Gatsby. 
Jay Gatsby este un om tânăr, în jur de treizeci de ani, care a pornit de la o copilărie săracă din mediul rural din Dakota de Nord pentru a deveni un bogat fabulos. Cu toate acestea, el a atins acest obiectiv prin participarea la crima organizată, inclusiv prin distribuirea de alcool ilegal şi prin comercializarea unor titluri de valoare furate. Din tinerețe, Gatsby a disprețuit sărăcia. Pentru că şi-a dorit bogăţie  și sofisticare, a abandonat Colegiul Sf. Olaf, după numai două săptămâni de şcoală. Deși Gatsby a dorit întotdeauna să fie bogat, motivația principală în dobândirea averii sale a fost dragostea lui pentru Daisy Buchanan, pe care a întâlnit-o ca tânăr ofițer militar din Louisville înainte de a pleca să lupte în Primul Război Mondial, în 1917. Gatsby imediat a căzut îndrăgostit de aura de lux şi de farmec a lui Daisy. A mințit-o despre trecutul său, în scopul de a o convinge că este destul de bun pentru ea. Daisy a promis să-l  aştepte până se va reîntoarce din război, dar s-a căsătorit cu Tom Buchanan în 1919. În acest timp Gatsby a început să studieze la Oxford, după război, în încercarea de a obține o educație. Din acel moment, Gatsby s-a dedicat cu totul scopului de a o câștiga înapoi pe Daisy. Achiziția cu câteva milioane de dolari a unui conac de prost gust, precum şi petrecerile sale generoase care aveau loc o dată pe săptămână, toate acestea erau doar în acest scop.
Fitzgerald întârzie introducerea celor mai multe dintre aceste informații în roman până destul de târziu. Reputația lui Gatsby îl precede pe Gatsby însuși şi el nu apare până în Capitolul 3. Fitzgerald îl prezintă inițial pe Gatsby ca o gazdă distantă, enigmatică. El apare înconjurat de un lux spectaculos, curtat de bărbați puternici și femei frumoase. El este obiectul unui uriaş vârtej de bârfă în întregul New York și este deja un fel de celebritate legendară înainte de a se prezenta vreodată cititorului. Fitzgerald propulseaza romanul înainte prin primele capitole de fond învăluindu-l pe Gatsby și sursa sa de avere în mister (cititorul învaţă despre copilăria lui Gatsby, în capitolul 6 și primește dovada definitivă a tranzacțiilor sale penale în capitolul 7). Ca urmare, primele impresii ale cititorului legate de Gatsby au o notă diferită de cea a omului bolnav de dragoste care apare în ultima parte a romanului.
Fitzgerald folosește această tehnică de revelație întârziată a unui caracter pentru a sublinia  calitatea de abordare teatrală a lui Gatsby faţă de viață care este o parte importantă a personalității sale. Gatsby a creat literalmente propriul său caracter, schimbându-şi chiar și numele de la James Gatz la Jay Gatsby. Ca încercarea şi lupta sa neobosită faţă  de Daisy demonstrează că  Gatsby are o capacitate extraordinară de a transforma speranțele și visele în realitate. La începutul romanului, el apare în faţa  cititorului aşa cum doreşte el să fie. Acest talent pentru autoinventare este ceea ce îi lui Gatsby calitatea sa de "măreție": într-adevăr, titlul de "The Great Gatsby" este o reminiscență a  spectacolelor de magie şi vodevil, cum ar fi "Marele Houdini" și "Marele Blackstone", sugerând că persoana lui Jay Gatsby este un maestru al iluziei.





...din categoria De dragoste...

Elizabeth Browning

Sonetul XIV

De mă iubeşti, iubirea ta să fie
numai de dragul dragostei. Nu spune:
"Mi-e dragă pentru zâmbet, sfiiciune
În grai - priviri pentru un gând ce-mbie
Un gând de-al meu, căci înrudit mi-e mie
Şi-mi dărui atâtea clipe bune".
Iubitule, din asta nu rămâne
Nimic nevătămat, şi se sfâşie
Uşor, iubirea astfel însăilată.
Nimic pentru iubirea în stare să-nsenine
Obrazu-mi, nu iubi. Căci alinată
De tine, uit de plâns, te pierd pe tine.
Iubeşte-mă pentru iubirea toată
Şi-n veşnicie dragostea-ţi va ţine.

Fără titlu...

Sărută-mă

de Magda Isanoş
Sărută-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sărutarea ta ar fi în stare
Să stingă focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire si de soare.

Sărută-mi gura, buzele-ncleştate
Ce vorba şi surâsul şi-au pierdut.
Îţi vor zâmbi din nou înseninate
Şi-ndrăgostite ca şi la-nceput.

Sărută-mi fruntea, gândurile rele
Şi toate îndoielile-or să moară,
În loc vor naşte visurile mele
De viaţă nouă şi de primăvară.

Wild West Picnic

De curând a avut loc o altă întâlnire a micului nostru grup literar Rose Tea Book Club. De această dată ne-am oprit în vestul sălbatic, cu toate că fizic nu am ieşit nici una din curtea casei mele. Cartea întâlnirii a fost "Răscumpărată din iubire" a autoarei Francine Rivers.  Cartea are tematică creştină şi este inspirată din cartea biblică Osea.
Deşi la început am avut mici reţineri faţă de cartea aleasă, totuşi am avut ce discuta pe marginea ei, suficient cât să prelungim seara. Mai sus o fotografie care ilustrează ceea ce tocmai am spus.




Oradea


Romantic Picnic with the Brontës



Zilele trecute a avut loc întâlnirea grupului Rose Tea Book Club. Ceea ce ne-a legat de această dată au fost cărţile surorilor Bronte. De aceea am căutat un loc cât mai îndepărtat de civilizaţie. Aşa că ne-am refugiat la Peştiş. Prima oprire a fost în casa părinţilor Anitei  care ne-au primit cu multă căldură. Am început cu îmbrăcatul, coafatul, machiajele. Fiecare cu ce a găsit în dulap. Unele dintre noi şi-au confecţionat sau cumpărat rochiile special pentru acest eveniment. Pălăria a fost accesoriu obligatoriu, dar spre ruşinea mea am fost singura fără pălărie. În fine, puteam avea una în ultima clipă, dar m-am gândit că totuşi se poate şi fără. Decorul a fost pregătit înainte de Anita. Apoi am pornit la drum conduse de gazda noastră. Totul a început în momentul în care am făcut primul pas pe deal. Imaginaţi-vă: şase fete îmbrăcate elegant, cu rochii largi, cu coşuri cu cozonaci, unele dintre noi cu tocuri urcând dealul plin de mărăcini şi crengi. Pământul umed, pentru că înainte cu o zi plouase, făcea să ne alunece picioarele. Pe la anul 1800 aşa se petreceau lucrurile! Aşa că ţinându-ne una de alta am reuşit să urcăm până la o peşteră, loc tocmai bun de făcut poze. Peştera, adăpost pentru ciobani şi pentru perechile de îndrăgostiţi care caută singurătatea era şi locul de odihnă al unui dihor, speriat de atâtea feţe gălăgioase. De fapt, nu ştiu cine era mai speriat: noi sau el. Cu căpuşele a fost altă treabă. Două dintre noi s-au ales fiecare cu câte două. Dar s-a rezolvat şi asta, până acum, cu vaccin antitetanos şi antibiotice.
După câteva şedinţe foto, am ajuns acasă unde ne aştepta mâncarea gătită de tatăl Anitei (mulţumim frumos!). Pentru prima dată în viaţa mea am mâncat melci! Interesant...
Seara a continuat în foişor unde am discutat despre surorile Bronte. După ce i-am întors pe toate părţile pe Catherine si Heatchcliff, Agnes Grey, Jane Eyre şi alte personaje am trecut la proba practică şi ne-am apucat de... pictat. Ah, da, şi de scris poezii, asta după ce fiecare dintre noi a citit poezia preferată.
În afară de mici incidente cum ar fi: ruperea unei peniţe din Veneţia si a pantofilor mei vintage (1960!) a fost o seară perfectă, ca mai toate serile clubului nostru. Următoarea întâlnire  va fi una a pălăriilor extravagante şi a lui Aldous Huxley.   
Fotografiile sunt făcute de Emma Daniel Domuţa.    

Agatha Christy Mystery Party

Recent a avut loc întâlnirea micului nostru grup de iubitoare de literatură, Rose Tea Book Club, nume ales de Anita. Subiectul întâlnirii a fost Agatha Christie. De aceea am numit evenimentul Agatha Christie Mystery Party. Seara a debutat pe la ora 18 pm când a început să se adune lumea. Când spun lume nu mă refer la un oraş întreg ci doar la chipurile pe care le vedeţi în fotografia de mai jos. Am stabilit locul crimei, Emma şi-a pregătit aparatul foto, de fapt ea a făcut şi pe mortul. Vorba ei: "e mult mai uşor să fii mort decât viu!" uitându-se la mişcările noastre agitate de colo colo. Garderobă vintage: pălării, fuste ample, sacouri scurte şi cambrate totul alb negru. Apoi coafuri elegante, machiaje deosebite şi rujul roşu.  Nu am uitat de gastronomia englezească: ceai, prăjiturele, plăcintă şi biscuiţi. Pe lângă toate acestea trebuie să adaug că pregătirile au început cu o lună mai devreme, atunci când am stabilit ce cărţi citim. Am observat că a predominat Zece negri mititei deşi Agatha Christie are cărţi şi mai bune, dar asta e poate mai celebră pentru că există şi nişte ecranizări cunoscute şi pentru că a iscat discuţii în jurul titlului iniţial (Zece negri indieni). Anita  a pregătit un joc prin care trebuia să descoperim un criminal. Cu chiu cu vai am reuşit, spun asta pentru că toate eram foarte obosite, iar unele dintre participante sunt mămici şi presupun că erau cu gândul la odoarele de acasa. După ce am pălăvrăgit despre cărţile şi viaţa Agathei Christie am ajuns şi la punctul final: stabilirea următoarei întâlniri care va avea loc în afara oraşului. Sperăm să avem vreme bună. Nu de alta dar ne vom întâlni cu surorile Bronte şi vom bântui prin Wuthering Heights împreună cu Catherine şi Heatchliff.
O seară bună tuturor!


Fotografiile sunt făcute de Emma Domuţa.
 

...din poveşti...

Nicolae Batzaria este unul dintre scriitorii faţă de care am mult respect. Mai jos una dintre poeziile sale.Poate vă amintiţi de Haplea.

Bine, peştele, dar unde e pisica?


Vine Haplea din piaţă
C-un şalău de patru kile.
„Să-l găteşti rasol, Frusino,
Să ne ajungă patru zile.”

Pleacă Haplea. Coana Frosa
Îl vându pe zece lei,
Ca să-şi cumpere cu banii
O brăţară sau cercei.

Când e ora de mâncare,
Vine Haplea-ntins acasă.
„Of, ce poftă am de peşte!
Dă mai repede la masă”.

„Vai, bărbate! Vai, Hăpliţă,
Că nu ştii ce s-a-ntâmplat.
Că pisica -arz-o focul-
Tot şalăul l-a mâncat”.

„Taci din gură, nu se poate,
Că pisica-ar fi plesnit.
Să mănânce patru kile,
Asta-i nemaipomenit!”

„L-a mâncat cu cap şi coadă,
N-a lăsat nici un oscior.
Ah, pisică blestemată,
De te-aş prinde, te omor!”

Dar deştept cum este, Haplea
Nu se lasă-aşa-ncântat.
Bănuieşte că la mijloc
E ceva cam necurat.

Pune mâna pe pisică
Şi pe loc o cântăreşte:
Vine tocmai patru kile.
Coanei Frosa îi grăieşte:

„Patru kile e şalăul,
N-am ce zice, dar să-mi spui
Unde este-acum pisica.
Că pisica văd că nu-i!”

...din poveşti...

"De-acum, în Primăvară, prin şesuri apusene
    pot flori să înflorească, pot muguri să răsară.
Şi apele să curgă prin verzile poiene
    Şi vesele cinteze să cânte-n zarea clară.
Ori poate-s nopţi senine cu fagi în legănare
    ce poartă-n rămurişuri ca albe nestemate
a elfilor coroană cu-mpodobiri stelare
     ca-ntr-o poveste spusă din lumi îndepărtate.
Doar eu sunt la sfârşitul călătoriei mele
     şi stau în întuneric, parcă în gropi adânci,
dincolo şi de turnuri înalte, mândre, grele,
      dincolo şi de munţii încremeniţi în stânci.
Dar soarele răsare pe-o cale negreşită
      Şi Stelele sting în ceruri din veci acelaşi glas -
de aceea nu voi spune că ziua e sfârşită
     Şi Stelelor eu nu le voi spune bun-rămas!" (Samwise Gangee)


citat din J.R.R. Tolkien, trilogia "Stăpânul inelelor", volumul "Întoarcerea regelui"

Seară de aprilie...

Nimic nu se compară cu farmecul unei seri petrecută în bibliotecă. Serile sunt singurele care-mi oferă intimitatea atât de mult căutată şi dorită, la capătul unei zile obositoare. Pe raftul bibliotecii cotoarele colorate ale cărţilor, aranjate mai mult sau mai puţin, îmi zâmbesc, fiecare cu povestea sa. Saxofonul lui Charlie Parker în surdină sau vocea Ellei Fitzgerald cântând Gershwin, îmi umplu inima cu o bucurie inexprimabilă. Întotdeauna jazzul mi-a dat o senzaţie de căldură. Aşezată pe canapea, cu o carte în mână, poate fi o Agatha Christie care să mă poarte pe străzile Londrei sau prin sătucul Saint Mary Mead ori Tolkien care să mă ducă pe tărâmul Pământului de Mijloc. Şi ceaiul cu prăjiturele! 
Este simplu să trec dincolo de miezul nopţii în acest fel! Şi pe nevăzute...