Culoare şi viaţă...


Azi mi-am schimbat înfăţişarea blogului. Culorile sunt mai vii şi mai strălucitoare... ca şi mine... Ele, culorile, mă reprezintă...
E frumoasă viaţa mea... şi mai plină de Dumnezeu cu zi ce trece...

... Şi pentru ieri şi pentru azi şi pentru mâine...



Azi mi-am revăzut viaţa şi trecutul, reuşitele şi eşecurile. Mereu voi avea credinta că dragostea e clădită pe încredere şi comunicare... si pe acordarea de sanse... Unde am auzit eu oare aceasta? Trebuie chiar să o aud sau ... În fine, e atât de uşor să-ţi pierzi capul după lucruri nefolositoare, doar pentru că sunt ambalate frumos şi strălucitor. Da! Dispreţul şi indiferenţa te fac fărâme.
Acum ştiu mai bine decât ieri care sunt lucrurile care au valoare. Lucrurile. Dar oamenii? Uneori am impresia că nu am învăţat nimic. Nu vreau să dispreţuiesc! Ce am eu de la mine însămi? Oare nu avem totul de la dătătorul vieţii, de la viaţa însăşi, de la Dumnezeu? Eu voi trăi frumos mai departe, mă voi vindeca de răni, voi ierta şi voi iubi din nou.
Timpul, timpul a fost mereu prietenul meu, aceasta pentru că fiecare lucru are un timp potrivit. Îmi iertaţi, vă rog, cei ce citiţi, aceste elucubraţii de douăsprezece noaptea. Fac parte din viaţă! Dar să auzim numai de bine!




20.000 de leghe sub mări



Mi-am amintit zilele trecute de cărţile lui Jules Verne şi extraordinarele călătorii ale personajelor sale. În cele ce urmează voi prezenta, pe scurt, subiectul cărţii 20.000 de leghe sub mări.
În anul 1866, oceanele sunt cuprinse de panică. Un monstru marin îngrozitor a fost semnalat în diferite mări de mai multe nave. O expediţie se organizează la bordul fregatei americane „Abraham Lincoln”. Ea cuprinde pe căpitanul Faragutt, pe canadianul Ned Land, pe faimosul naturalist francez Aronnax de la muzeul din Paris şi pe fidelul său slujitor Conseil. Scopul expediţiei este de a elibera mările de această terifiantă ameninţare. Timp de mai multe luni, căutările sunt zadarnice şi echipajul începe să se descurajeze. Până pe 5 noiembrie 1867. În acea zi, Ned Land zăreşte monstrul , un „narval gigantic”. El se deplasează cu o asemenea viteză încât fregata abia i se poate ţine de urmă. Când, în sfârşit, ea reuşeşte să se apropie pentru a-l putea lovi cu harponul, animalul atacă vasul. Acesta e cât pe-aici să fie scufundat de un val imens.
Din cauza şocului, Aronnax, Conseil şi Ned Land, omul cu harponul, sunt azvârliţi în mare. Ei reuşesc să se refugieze pe spatele monstrului. Îşi dau seama atunci că ceea ce credeau a fi un monstru nu este altceva decât un vas submarin.
Cei trei naufragiaţi sunt făcuţi prizonieri. Fac cunoştinţă cu un echipaj misterios şi cu căpitanul acestuia, Nemo, un personaj cu o atitudine foarte enigmatică. Ei descoperă foarte repede că Nemo, căpitanul şi creatorul submarinului Nautilus nu este prea încântat de compania oamenilor. El refuză să îi elibereze. Cei trei naufragiaţi vor petrece aproape opt luni în Nautilus.
Căpitanul Nemo ajunge să-l stimeze pe savantul francez. El dezvăluie oaspeţilor săi comorile bibliotecii şi ale muzeului de pe Nautilus si decide să întreprindă un tur al lumii adâncurilor oceanice. În compania acestui enigmatic căpitan, cei trei eroi descoperă misterioasa Atlantidă şi comorile sale înghiţite de ape, trec printr-un tunel străpuns de natură sub istmul Suez, măsoară imensitatea Pacificului, se luptă cu canibalii, se aventurează sub banchiza de la polul sud, acolo unde nimeni nu ajunsese încă, vânează în pădurile submarine şi asistă la o înmormântare într-un cimitir de corali.
Arronax, Conseil şi Ned Land continuă să aibă o oarecare neîncredere faţă de acest misterios căpitan. Într-o zi bănuielile lor sunt confirmate. Cu sânge rece, căpitanul Nemo provoacă scufundarea unei nave de război de naţionalitate necunoscută şi a întregului ei echipaj. El acuză vaporul că aparţinea unei naţiuni blestemate. În acest moment iese la iveală şi adevărata identitate a căpitanului Nemo, prinţ indian căruia englezii i-au provocat o mare suferinţă. El urăşte această ţară cu furie. Tristeţea şi teroarea stăpânesc acum la bordul lui Nautilus.
Ned Land, Aronnax şi Conseil reuşesc totuşi să scape. Ei se îmbarcă la bordul unei şalupe şi acostează prin miracol pe una din insulele Lofoten, de unde se îndreaptă spre Franţa. Nu vor afla niciodată ce s-a întâmplat cu Nautilus, la bordul căruia au navigat opt luni.

Despre inceputuri


De azi voi incepe o pagină nouă în viaţa mea. Pagina veche e plină, pe alocuri e pătată cu multă tristeţe, dar uneori e frumoasă şi dureros de melancolică. Prea plină de visele pe care mi le-am făcut...

Pagina albă e un nou început. Îmi plac începuturile, sunt ca şi dimineţile, dătătoare de viaţă.

Voi avea o altă perspectivă asupra vieţii şi voi acorda mai multe şanse. Ce e vechi s-a dus...

Dacă mă voi întoarce vreodată pe pagina veche, va fi pentru a învăţa ceva de acolo...