... Şi pentru ieri şi pentru azi şi pentru mâine...



Azi mi-am revăzut viaţa şi trecutul, reuşitele şi eşecurile. Mereu voi avea credinta că dragostea e clădită pe încredere şi comunicare... si pe acordarea de sanse... Unde am auzit eu oare aceasta? Trebuie chiar să o aud sau ... În fine, e atât de uşor să-ţi pierzi capul după lucruri nefolositoare, doar pentru că sunt ambalate frumos şi strălucitor. Da! Dispreţul şi indiferenţa te fac fărâme.
Acum ştiu mai bine decât ieri care sunt lucrurile care au valoare. Lucrurile. Dar oamenii? Uneori am impresia că nu am învăţat nimic. Nu vreau să dispreţuiesc! Ce am eu de la mine însămi? Oare nu avem totul de la dătătorul vieţii, de la viaţa însăşi, de la Dumnezeu? Eu voi trăi frumos mai departe, mă voi vindeca de răni, voi ierta şi voi iubi din nou.
Timpul, timpul a fost mereu prietenul meu, aceasta pentru că fiecare lucru are un timp potrivit. Îmi iertaţi, vă rog, cei ce citiţi, aceste elucubraţii de douăsprezece noaptea. Fac parte din viaţă! Dar să auzim numai de bine!




5 comentarii:

Geanina Codita spunea...

Toti avem momente cand ne ne intoarcem in timp si analizam trairile , momentele bune sau mai putin bune din viata noastra. Important este sa invatam din toate cele bune dar si rele.Important este sa nu despicam firul in patru si sa pierdem vremea cramponandu-ne de anumite situatii. Zile senine si pline de iubire iti doresc!

IOANA BLAGA spunea...

Multumesc, Geanina!

Ofelia Cosma spunea...

si eu am trecut recent printr-un astfel de moment... de aducere aminte.. ii numesc stalpi de aducere aminte..:)
fii binecuvantata.. imi place sa citesc ce scrii!;)

IOANA BLAGA spunea...

Ofelia, fii binecuvântată şi tu!

Ofelia Cosma spunea...

amin. multumesc ioana.>:D<