Marnie




Anii ”60 sunt cei mai creativi ani pentru Alfred Hitchcock. După marele succes cu North by Norwest (1959), după fenomenalul Psycho (1960) si după popularul The Birds (1962) era normal ca Hithcock să urmeze aceiaşi paşi şi să creeze tot la aceleaşi standarde un nou film. Dar Marnie nu a fost ceea ce s-au aşteptat criticii - în mod deosebit pomenesc de aceştia - datorită subiectului extrem de... sentimental. Alfred Hitchcock ne redă o poveste despre obsesii şi secrete adânci îngropate în adâncurile minţii umane. Toate elementele prezente în filmele lui Hitchcock de până acum le găsim şi în Marnie: tensiunea, secretele bine păstrate, munca elaborată a camerei de filmat, modul de folosire a culorilor şi desigur, femeia blondă. Iese în evidenţă modul în care Hitchcock foloseşte culorile, pentru a desemna obsesiile care crează complexitatea psihologică în Marnie.
Este un film extrem de matur despre traumele psihologice care survin în urma unor experienţe dramatice. Marnie (Tippi Hedren) este o tânără cleptomană, care îşi schimbă identitatea la fiecare job nou. Înainte de a pleca însă, are grijă să golească seifurile de fiecare dată. Într-unul din aceste job-uri îl cunoaşte pe Mark Rutland (Sean Connery), noul ei şef. Acesta se îndrăgosteşte de ea şi după multă luptă o convinge să caute o soluţie de rezolvare a problemei înainte de a fugi din nou. Acest film include o secvenţă de tentativă de suicid şi conclude cu un intens flashback în care Marnie este capabilă să descopere secvenţele care lipsesc din copilăria ei, şi care au traumatizat-o umplând-o de vinovăţie.
Mărturisesc că sunt o admiratoare a lui Alfred Hitchcock şi ceea ce am scris este din punctul de vedere al unui cinefil. Sunt convinsă că este un film interesant în studierea psihologiei, patologiei şi a condiţiei umane.

Niciun comentariu: