Pe aripile vântului (1939)




Unul dintre filmele clasice care definesc cinematograful american este „Pe aripile vântului”. Filmul este un rar exemplu de colaborare între sute de talente actoriceşti şi nu numai. O duzină de scenarişti (printre care F. Scott Fitzgerald) şi sute de actori au „mărşăluit” sub conducerea regizorului David O. Selznick. Rezultatul este uluitor. Pentru milioane de oameni, „Pe aripile vântului” reprezintă o modalitate de a defini mitul şi realitatea din cea mai tragică şi neînţeleasă perioadă a istoriei Americii, Războiul Civil şi perioada de Reconstrucţie.
Romanul autoarei Margaret Mitchell este cea mai de succes carte romantică a tuturor timpurilor, o combinaţie a detaliilor istorice şi o saga a unei familii. Popularitatea cărţii a garantat oarecum succesul filmului. Selznick a depăşit cu mult cheltuielile iniţiale, acordând multă atenţie costumelor şi mai ales efectelor vizuale. Incendiul din Atlanta şi ruinele fumegânde ale plantaţiilor din Georgia sunt unele dintre cele mai memorabile scene ale filmului.
Cel mai impresionant lucru legat de acest film este că în toată această epopee, ni se dezvăluie totuşi viaţa personală a caracterelor. Acţiunea începe în aprilie 1861, pe plantaţia Tara din Georgia, când Scarlett O’Hara (Vivien Leight) o tânără cochetă şi drăguţă, află că unul dintre admiratorii săi, Ashley Wilkes (Leslie Howard) plănuieşte să se însoare cu Melanie Hamilton (Olivia de Havilland). Împotriva sfaturilor tatălui său (Thomas Mitchell) şi a credincioasei servitoare Mammy (Hattie McDaniel), Scarlett, vanitoasă şi mândră, plănuieşte să meargă ea însăşi la Ashley. Urmează apoi o repriză de ceartă aprinsă cu acesta, în care îi mărturiseşte sentimentele. Din nefericire, la ceartă este martor Rhett Butler (Clark Gable). Socotit de unii un erou, de alţii un aventurier, Rhett Butler este singurul personaj care cu o minte ascuţită poate vedea în lumină clară evenimentele care se succed, poate să facă o evaluare realistă a forţelor care le dirijează şi nu se dă în lături de a-şi divulga ideile. Declanşarea războiului bulversează viaţa. Tinerii pleacă la război iar pe plantaţii au loc schimbări.
Personaj egoist, fără credinţă şi lege, Scarlett este totuşi o eroină simpatică. Curajul şi perseverenţa ei trezeşte admiraţia. Ea este exemplul tipic al personajului încarcerat între două viziuni diferite ale lumii: aceea a copilăriei fără griji din vechiul Sud, cu tradiţii de respectat şi coduri de societate şi cea a lumii de după război, în care este obligată, ca pentru a supravieţui să ducă o luptă de manieră nordistă în mijlocul haosului din timpul Reconstrucţiei Sudului.

Hotelul (1967)




Filmul, în regia lui Richard Quine, se bazează pe cartea cu acelaşi nume a lui Arthur Hailey.
Personajul principal, Peter McDermott, directorul general al hotelului, este interpretat de actorul Rod Taylor . McDermott conduce un vechi dar elegant hotel numit Saint Gregory din New Orleans, în stil mare. Este prezent peste tot şi mereu este fermecător, eficient şi provocator.
Din nefericire, este un timp nefavorabil pentru hotel. Proprietarul, Melvyn Douglas, are nevoie de bani pentru a-l moderniza. Magnatul Curtis O’Keefe (interpretat de Kevin McCarthy), proprietarul unui modern lanţ hotelier, îi dă târcoale cu intenţia de a cumpăra hotelul. Onestitatea lui McDermott şi bunul simţ nu au importanţă pentru afacerile lui O’Keefe. În timp ce McDermott este ocupat cu treburile hotelului, oamenii lui O’Keefe înscenează un incident în care un cuplu de culoare, aflat în oraş ca participanţi la un congres al medicilor organizat în New Orleans, este obligat să părăsească hotelul. McDermott încearcă să repare situaţia cu multă îndemânare, întorcându-i într-un final pe cei doi. Iubita lui O’Keefe, Jeanne (interpretată de Catherine Spaak) încearcă să-l atragă cu farmecele sale pe McDermott, dar acesta în cele din urmă îi câştigă respectul. La hotel oaspeţii au problemele lor, incluzând un duce şi o ducesă implicaţi într-un accident de maşină, un hoţ care “lucrează” în timp ce oaspeţii dorm, un lift care se prăbuşeşte provocând câteva morţi.
În mijlocul acestui haos, McDermott este o mare de calm. El ne apare ca un om de afaceri, ca un personaj romantic şi ca un om de acţiune, adevăratul stăpân al hotelului.
“Hotelul” este un film de modă veche care implică toate caracterele, un film în vechiul stil, cu personaje conturate şi care reuşeşte să ne distragă atenţia de la orice altceva…