Conferinţa ECM de la Râul Sadului




Într-un decor aproape fantastic, mărginit de muntele împădurit şi în apropierea unui curs de râu, am trăit câteva zile unice în frumuseţea lor. Timpul a fost cu noi, am avut soare, dar pământul şi-a primit şi porţia binemeritată de apă. Şi Dumnezeu a fost lăudat. Am pornit de acasă încrezătoare şi entuziastă, neştiind ce mă aşteaptă la capătul celor peste 300 de km. Dar m-am lăsat surprinsă. Şi în cele din urmă am fost surprinsă. Şi de oameni şi de locuri.
Când Neemia a auzit care era starea Ierusalimului, nu exista nici măcar un singur lucru pe care să-l poate face pentru a remedia situaţia. Absolut nimic. Se afla la locul nepotrivit, în slujba nepotrivită, lucrând pentru persoana nepotrivită. Şi nu avea cum să schimbe nici unul dintre aceste aspecte. Nu era liber să acţioneze pe baza viziunii sale. Însă Neemia nu a rămas inactiv. Cele patru luni scurse de când a auzit despre starea zidurilor şi până când a putut face în sfârşit ceva pentru ele au fost o perioadă bună pentru Neemia. El a folosit acest timp pentru a se pregăti în vederea zilei când Dumnezeu îl va elibera pentru a-şi putea împlini viziunea. Nu a lăsat ca timpul de inactivitate să-l descurajeze. Neemia nu a îngăduit visului său să moară, ci şi-a folosit timpul pentru a se ruga. Rugăciunea ne ţine cu ochii deschişi. Ne păstrează inima într-o dispoziţie de aşteptare. Ea nu forţează mâna lui Dumnezeu, însă ne face să-I aşteptăm în continuare intervenţia. Rugăciunea ne sensibilizează la schimbările subtile din peisajul împrejurărilor în care ne aflăm. Când Dumnezeu începe să mişte lucrurile, putem s-o recunoaştem. Rugăciunea ne împiedică să pierdem prilejurile pe care Dumnezeu ni le scoate în cale. Pentru că rugăciunea ne duce dincolo de posibilităţile omeneşti. Neemia a fost un vizionar, nu un visător. El nu se aştepta ca Dumnezeu să facă ceva independent de el, aşa că s-a rugat pentru un prilej. Şi Dumnezeu i l-a dat...
Acum sunt acasă. M-am reapucat de lucru la reviste. Şi acum aştept. Aştept ca Dumnezeu să-şi facă lucrarea începută în viaţa mea...

Un comentariu:

Ofelia Cosma spunea...

draga mea, ce timp minunat ai avut.imi place subiectul abordat acolo. si superbe pozele.:)