Micul duce, de Charlotte M. Yonge


“Îţi poruncesc ca în datoria ta faţă de Dumnezeu şi faţă de tatăl tău, să nu porţi în suflet nici duşmănie, nici ură, ci mai curând să mă crezi răzbunat pe deplin doar atunci când, bizuindu-te pe  braţul şi inima ta, vei dovedi iertare faţă de duşmanul tău. Dă-mi cuvântul tău că aşa vei face!”
Micul duce, primul volum de poveşti istorice pentru copii al autoarei engleze Charlotte M. Yonge, a apărut sub forma unui mic foileton in publicaţia The Monthly Packet, în 1851. În 1854 o mai lungă versiune, atractiv ilustrată şi la un preţ de 5 şilingi a fost scoasă pe piaţă de către editura Parker and Sons, care i-au publicat autoarei primul ei best-seller, The Heir of Redclyffe, în anul următor.
Personajul principal este Ducele Richard al Normandiei, bunicul lui William Cuceritorul. De la începutul cărţii, el este un băieţel de opt ani, care urma să fie succesorul tronului, când tatăl său, Ducele Normandiei este asasinat de către flamanzi în 943 î.H..  Stăpânul său, Louie, regele Franţei îl duce pe Richard la curtea franceză. Aici se pare că viaţa băiatului este în pericol, el însă îşi  cere dreptul de a se reîntoarce în Normandia.În acest punct se încheie foiletonul, dar cartea continuă cu descrierea  conflictului dintre francezi şi normanzi. Se încheie cu o scurtă prezentare a vieţii lui Richard, scoţându-i în evidenţă acestuia calităţile şi măreţia ca rege.
Copilul Richard are un caracter plin de bun simţ, el fiind crescut ca şi viitor urmaş la tron, dar cu multă simplitate. Autoarea îl lasă să fie copil, fără a-l lipsi însă de înţelepciune.  
C.M. Yonge are o ţintă morală, fără a se  îndepărta de evenimentele istorice. Prima parte a cărţii se concentrează asupra căderilor lui Richard, pedepsele şi reformele sale şi a doua parte asupra virtuţilor lui. Este vădită dorinţa ei de a ne face părtaşi cu personaje şi cu evenimente ale unei epoci  mai puţin cunoscute. Detaliile istorice sunt meticuloase, dar evenimentele, in viziunea autoarei, se îndreaptă în favoarea Normandiei.

Continental Kids


Astă seară i-am văzut şi auzit cântând, cu vocile lor frumoase, curate şi sincere. Feţişoare zâmbitoare şi vesele, jucăuşe din cale afară, dar copii extrem de serioşi prin gravitatea momentului şi a actului de interpretare muzicală. Mai mici, mai mari, energici, cu gesticulaţie şi mimică încântătoare ne-au dăruit tuturor celor prezenţi multă bucurie. Pentru mine însă a fost ca o poveste de seară, rostită nu doar de un glas ci de mai multe voci la unison...

„Aş vrea să simt că viaţa mea
E-n siguranţă-n palma Ta
Aş vrea ca nimeni şi niciodată
De lângă Tine să nu mă ia”.