Poezie, de Pablo Neruda


Nu te iubesc drept trandafir de sare,
Topaz, garoafe, săgetări aprinse:
Ci cum iubeşti întunecate lucruri,
Taină, între inimă şi umbră.

Ca pe o piatră ne-nflorită ce poartă
Lumina unor flori în ea, în taină,
Eu te iubesc, şi dragostea ta-mi suie
Ca din pământ mireasmă tainic strânsă.

Fără să ştiu, eu te iubesc orbeşte,
Fără mândrie, fără gând şi simplu
Astfel mi te-a-nchis în ea iubirea.

Astfel încât topiţi într-o fiinţă,
Aproape încât mâna ta pe pieptu-mi
E-a mea şi visul ochii tăi mi-adoarme.

Rear Window (1954)


L.B. Jeffries, interpretat de James Stewart este  un fotograf celebru care  în urma unui accident este silit să stea în apartamentul său. Plictisit şi lipsit de orice activităţi, începe să-şi urmărească vecinii. Ciudatele obiceiuri ale unuia dintre ei, Lars Thorwald (actorul Raymond Burr), îl face pe Jeffries să-l suspecteze că  ar plănui uciderea  soţiei  sale. Oricum, el trebuie să demonstreze această teorie, în ciuda faptului că vecinul său are un comportament aparent normal, ceea ce îl face pe prietenul său, poliţistul Tom Doyle,  (actorul Wendell Corey),  să nu aibă încredere în teoria lui Jeffries. Alături de prietena lui, Lisa, interpretată de Grace Kelly şi sora Stella, interpretată de Thelma Ritter începe ancheta.  După câteva zile, investigaţiile îi confirmă faptul că Thowald şi-a ucis într-adevăr soţia, ceea ce-l pune pe Jeffries în  pericol. La finalul filmului, el va trebui să lupte pentru viaţa sa, pentru că Thorwald va încerca să-l ucidă pentru a-şi ascunde crima.

Acest film este considerat unul dintre cele mai bune filme regizate de Alfred Hitchcock (a fost nominalizat la Oscar) şi este cu siguranţă unul dintre filmele în care “sentimentul de suspans” atinge cota maximă. Scenariul redus, întreaga perspectivă a camerei de filmat este limitată la o singură încăpere şi ceea ce se vede este doar o fereastră  - sunt de-ajuns ca să creeze o atmosferă plină de tensiune. Şi  în plus, este unul dintre filmele în care nu este clar dacă s-a comis sau nu o crimă până la finalul filmului, ceea ce este mai puţin obişnuit la Hitchcock. Şi încă ceva important, filmul analizează un important aspect al psihologiei umane: voaiurismul, temă care o găsim şi în filmul “Rope” (mult mai bine realizat)  şi în “Psicho”, realizat cu 6 ani înainte.