Fără titlu...


În 27 martie se împlinesc doi ani de când tatăl meu a murit. Uneori timpurile par îndepărtate. Alteori însă, amintirile mă năpădesc cu atâta forţă încât simt că mă fac fărâme de durere. Am fost primul său copil, apoi au urmat fraţii mei, Călin şi Sebastian. Tata a fost blând şi bun. Avea ochii albaştri. Îi plăcea să ne spună că ne iubeşte şi că e mândru de noi... Într-un final trupul său a obosit. Şi Dumnezeu a hotărât să-l ia acasă. Şi tot Dumnezeu a fost cel care ne-a alinat durerea. Pentru că în urma sa a rămas un gol imens, pe care atunci nu am ştiut cum să-l umplem. Dar cu timpul fiecare dintre noi a mai făcut un pas în faţă...
„Acum, deci, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” (1Cor.13:13)

P.D. James


Autoarea de carte poliţistă, P.D. James s-a născut la Oxford în 3 august 1920. Familia s-a mutat la Cambridge când ea avea 11 ani. A lucrat pentru Serviciul Naţional de Sănătate până în anul 1979, când a început să scrie. A fost onorată cu numeroase premii. Dar nu cred că are vreun rost să înşir toate premiile obţinute de domnia sa.
Vă mărturisesc, prima dată când am citit o carte scrisă de P.D. James, am crezut că e …bărbat! Tonul aparent distant pe care-l foloseşte, atmosfera încărcată de tensiune, personajele masculine…toate acestea m-au făcut să cred că este vorba despre un autor. P.D. James este una dintre cele mai de succes autoare de carte poliţistă din Anglia actuală. Scrierile sale sunt cunoscute datorită tehnicilor narative sofisticate şi datorită personajelor complexe. Aceste caracteristici nu sunt asociate în mod deosebit genului poliţist. În cărţile sale, crimele au loc în comunităţi izolate unde victimele sunt persoane obişnuite, ca un director de editură („Păcatul originar”, 1994), un teolog celebru („Moarte în Sfântul Ordin”, 2001) sau un angajat al unui muzeu („Camera morţii”,2003). Două personaje stau în centrul acţiunilor: Adam Dalgliesh, Inspector-şef, şi Cordelia Gray, un detectiv privat. Cordelia Gray apare doar în două romane: „O meserie nepotrivită pentriu o femeie”(1972) şi „Insula morţilor”(1982). Adam Dalgliesh urcă pe scara ierarhică de-alungul fiecărei cărţi, ajungând în final Comandant-şef, dar în acelaşi timp este un poet cunoscut. În ciuda acestor lucruri, Dalgliesh este conştient de slăbiciunile sale iar P.D. James are grijă să nu romanţieze figura detectivului. Deşi Dalgliesh este un liberal agnostic, P.D. James nu a făcut nici un secret din convingerile sale creştine şi conservatoare, care au devenit tot mai puternice cu trecerea anilor.
Deocamdată atât despre Adam Dalgliesh si P.D. James. Însă, nădăjduiesc că v-am trezit curiozitatea!

...despre ziua de azi...


Azi am fost chemată la sediul poliţiei, pentru a-i identifica pe cei care m-au tâlhărit în seara de 27 noiembrie 2009. M-am uitat la fotografiile lor. Patru băieţi cu puţin peste 22, 23 de ani. Unul dintre ei, minor. Am fost şocată câteva ore. Nu doar datorită tinereţii lor, ci mai ales pentru durerea aducerii aminte a unui astfel de eveniment...

Salutare, tuturor!


Recunosc faptul că în ultimele săptămâni nu am fost deloc consecventă faţă de Excalibrius. Dar nu pentru că nu aş fi avut ce scrie. Slavă lui Dumnezeu, am o viaţă plină de binecuvântări şi frumuseţe! Uneori zilele trec greu în aşteptarea a ceva, alteori ele se lasă furate de ireversibilitatea timpului. Este însă un timp pentru toate. Să vă introduc aşadar în miezul evenimentelor, dacă putem vorbi ca la ştiri. În ultimul timp am început să mă ocup de un proiect mai vechi. O idee care m-a preocupat o vreme şi care acum începe să prindă contur. În curând se va materializa, sper! Sunt încrezătoare, după cum vedeţi! Am început să lucrez la o revistă cu caracter creştin, care să se adreseze copiilor. Revista am conceput-o ca pe un mijloc de formare a unor caracteristici morale, de caracter şi educaţionale. Sună scolastic? Îmi pare rău că vă plictisesc cu astfel de chestiuni, dar de la copii începem! Revista va avea 36 de pagini, cu coperţi cu tot, va fi colorată, cu teme diverse, BD (benzi desenate), poveşti... o revistă FRUMOASĂ! Mă bucură un lucru, pe lângă altele desigur: nu voi avea probleme cu drepturile de autor. Biblia e pentru toţi! Cât priveşte echipa, mă mândresc cu fiecare! În caz că vă întrebaţi dacă am un nume pentru revistă, vă informez că REVISTA ARE UN NUME! Şi mai are şi nişte personaje mascotă, dar nu e timpul încă pentru o astfel de deconspiraţie. Promit să vă ţin la curent cu evenimentele următoare! Până la următoarea postare, vă salut pe toţi!