P. G. Wodehouse


Prima dată i-am descoperit pe Jeeves şi Bertie acum vreo cinci ani, pe unul dintre rafturile Bibliotecii Judeţene din Oradea. Mi-a plăcut umorul şi ironia lui Wodehouse, felul în care caricaturează şi portretizează personajele din clasa aristocrată, însă fără a le călca demnitatea. De aceea m-am gândit să-l prezint aici în câteva cuvinte.
Autorul a peste 100 de cărţi, şi creatorul Lordului Emsworth, a lui Wooster şi a lui Jeeves, al castelului Blandings, Psmith, Ukridge, al unchiului Fred, şi al Clubului Trântorilor, P. G. Wodehouse s-a născut în 1881 şi a fost educat la Dulwich College. După doi ani petrecuţi în Hong Kong el devine scriitor, colaborând cu o varietate de periodice de scandal, cum ar fi Punch şi The Globe. S-a căsătorit în anul 1914. Pe lângă romane şi nuvele, a scris texte pentru comediile muzicale ale lui Jerome Kern, alături de scriitorul Guy Bolton, George Gershwin şi Cole Porter. În anul 1975, Wodehouse a primit titlul de Cavaler al Imperiului Britanic, însă a murit câteva săptămâni mai târziu.
Două dintre personajele sale cele mai cunoscute şi iubite sunt Wooster şi Jeeves. Bertram Wooster este un „om de lume”, reprezentatul tinerimii aristocratice din epoca edwardiană. Wooster este cam prostuţ uneori, snob, un om cu maniere de şcoală particulară britanică şi cu expresii hilare rămase în memoria cititorilor. Jeeves este valetul credincios cu sclipiri de geniu, doldora de cunoştinţe psihologice, cititor de literatură de calitate, pasionat de pescuit, cel care îl scoate mereu din bucluc nu numai pe Bertie, ci şi pe cei apropiaţi stăpânului său.
Cam atât pentru această dată, până la următoarea postare când voi prezenta una dintre cărţile lui P. G. Wodehouse.

Fapt divers I...


Chiar şi când e soare se arată câte un nor! Spun aceasta deoarece de vreo două zile sunt bulversată de atitudinea rapace a unora, şi mai ales de tendinţa, în general, de a lua ce aparţine altcuiva, de drept. Cu zâmbetul pe buze!
Mai bine tac. Când sunt furioasă risc să spun lucrurilor prea pe nume...
Mâine rezolv problema.
Noapte bună vouă!

Despre visuri şi împlinirea lor...


„Corabia copiilor” a ieşit în larg...
Evenimentul lansării a avut loc. Cu fast, fără fast eu am văzut un vis împlinit. Poate nici nu-i văd atât de clar importanţa, pentru că sunt prea implicată şi mult prea aproape de miezul lucrurilor. A fost o experienţă din care am învăţat multe. Am învăţat să lupt mai mult. Deşi am ajuns până aici, încă nu sunt la capătul drumului. Sunt convinsă că la un moment dat „Corabia copiilor” va merge şi fără mine, pentru că eu va trebui să lupt pentru altceva. Dumnezeu îmi va încredinţa altă sarcină. Şi eu voi fi mai pregătită! Poate o dată „Corabia copiilor” îşi va schimba cursul, cu un alt cârmaci şi cu o altă hartă...
Eu însă vreau să colaborez cu Dumnezeu, să-I aud vocea când mă strigă şi să-I spun de fiecare dată Da! Mai mult ca niciodată l-am văzut pe Dumnezeu înconjurându-mă şi pe dinainte şi pe dinapoi! L-am văzut deschizând uşi despre care n-am crezut că se vor deschide vreodată pentru mine... L-am văzut lucrând prin oameni de la care nu aşteptam nimic.
„Este oare ceva prea greu pentru Domnul?” (Gen.18:14)