Alonissos...



M-am reintors zilele trecute din vacanţa petrecută în insula Alonissos, Grecia. Un alt tărâm, o altă lume...  Întâlnirea cu familia a fost frumoasă şi necesară. Trecerea de la temperaturile calme ale României la temperaturile extreme de peste 40 de grade ale Greciei a fost destul de dificilă. Drumul a fost greu, de aceea  cu atât mai mult mi-am dorit să ajung la destinaţie.
Împreună cu insulele Skyros, Skopelos şi  Skiathos, insula Alonissos  formează Sporadele de Nord. Pinul mediteranean, portocalii, lămâii, piersicii, smochinii, măslinii, oregano-ul, iasomia sunt miresmele care te pătrund zi şi noapte. Locuitorii insulei au ca ocupaţii principale pescuitul şi turismul. Asta însă  nu le ia decât vreo 5-6 luni pe an. În rest, fiecare cu preocupările sale. Portul Patitiri, principalul port din Alonissos, este mereu animat de oameni şi maşini, într-un dute vino necontenit. Vapoare, ferryboaturi, debarcadere, vase industriale de pescuit, yachturi, corăbii, zi şi noapte îşi anunţă sosirea. Turişti care petrec timp îndelungat pe insulă sau cei care sunt doar trecători de o zi. Spre deosebire de celelalte insule din jur, Alonissos încă este teritoriu virgin, poate şi pentru că este cea mai îndepărtată dintre toate. Frumuseţea  insulei  te îmbie să o explorezi, să-I cunoşti cotloanele şi istoria. Am aflat că primii locuitori ai insulei au fost … piraţii.
Cele mai  multe dintre magazine sunt lângă port. Terasele sunt primitoare. Străzile sunt înguste, pavate, mereu sunt  o mulţime de scări de urcat. La fiecare pas câte o pisică. La fiecare casă ghivece de flori. Multe, multe flori, vegetaţie nemaipomenit de bogată. Şi soare! Mult soare. Cea mai cunoscută şi vizitată plajă este Roussumi. Acoperită cu pietriş, pe alocuri cu stânci care ies din apă pentru a oferi parcă înotătorilor un moment de odihnă. Arici de mare, peşti coloraţi de toate mărimile şi formele, au loc de zbenguială alături de oameni în apa curată şi transparentă.  Cele mai bune momente ale zilei  sunt dimineaţa şi seara. Există parcă o înţelegere între locuitorii insulei, ca între orele după-amiezii nimeni să nu iasă din casă, probabil din cauza căldurii şi a temperaturilor ridicate…
Însă nu întotdeauna marea a fost calmă. Am avut două zile de furtună, în care pur şi simplu marea s-a dezlănţuit, în aşa fel încât nici un vapor nu s-a putut apropia de ţărmul insulei. Temperatura a scăzut cu câteva grade, totuşi. Pentru mine  a fost un spectacol să privesc  marea urlând, aproape neagră de furie, cu valurile înspumate lovindu-se de stânci.
Serile în Alonissos sunt spectaculoase şi pline de lumini şi romantism. Abia la orele 23 se lasă liniştea peste Patitiri, şi nu se mai aude decât marea lovindu-se de ţărmuri…  

Un comentariu:

Ofelia Cosma spunea...

felul in care scrii tu nu are cum sa nu impresioneze si sa fascineze!
oricum in cer va fi si mai frumos.. infinit mai frumos!