Ring I, II, Koji Suzuki

Sunt convinsă că cei mai mulţi dintre voi consideraţi că este destul de dificil să fi speriat de o carte. Într-o anumită măsură, televiziunea bate cărţile, atunci când vorbim despre frică. Este mai uşor de creat tensiune şi suspans cu elemente vizuale şi fonetice. Este, de asemenea, mult mai uşor de a obţine un succes ieftin, prin clipirea unei imagini sau folosind un zgomot puternic.

Există câteva cărţi, chiar şi în cadrul genului horror, care se pot lăuda că sunt cu adevărat  înfricoşătoare. În această categorie intră cartea „Ring”, scrisă de japonezul Koji Suzuki. Este una dintre acele cărţi  care te fac în mod simultan să-ţi doreşti să o arunci, să o încui într-o cutie, să o îngropi în curtea din spatele casei, şi în acelaşi timp, te obligă în mod inexorabil, să-ţi doreşti să o citeşti până la capăt, cuvânt cu cuvânt.

Cititorii pot fi familiarizaţi cu filmul japonez foarte înfiorător cu acelaşi nume, bazat pe carte. Poate cunoaşteţi  remake-ul american numit „Ring”, care a încercat să copieze filmul japonez folosind actori americani. Totuşi  versiunea japoneză este favorită şi  recomandată pentru cei care doresc să treacă peste lectură. Cartea este altceva, însă. Chiar şi după ce aţi văzut filmele, veţi simţi tensiunea palpabil. Groază te  prinde în mod inevitabil.

Fără a intra prea mult în detalii, în cartea „Ring” este vorba despre un grup de studenţi japonezi care descoperă o casetă video. Banda video este umplută cu imagini hidoase şi sunete ciudate. O avertizare cumplită este prezentată la sfârşitul filmului de scurt metraj. În cazul în care privitorul nu dă filmul altcuiva pentru a fi vizionat, înainte de sfârşitul a şapte zile, acesta  va muri. Desigur, trebuie să fie o glumă, nu? Singura modalitate de a afla este să aşteptăm şi să vedem ce se întâmplă la sfârşitul săptămânii.

"Ring" este una dintre acele cărţi pe care trebuie să le citiţi o dată în viaţă. Probabil nu veţi mai dori să o recitiţi cel puţin pentru câţiva ani buni. Dacă vreţi o provocare alegeţi-vă „Ring”!

4 comentarii:

Ofelia Cosma spunea...

banuiesc ca ai citit-o. altfel nu ai recomanda-o. orice carte buna... stiu ca tu o recomanzi, indiferent de stilul ei. pe mine astea ma inspaimanta... asa ca, mai bine evit! decat sa mor la sfarsitul saptamanii.:-ss

IOANA BLAGA spunea...

M-ai făcut să râd! Literatura japoneză este puţin altfel, mereu plină de elemente supranaturale. DAr cartea a reusit să mă ţină lângă ea.

Ofelia Cosma spunea...

eu raman la parerea mea.. ma bucur ca tie ti-a placut.:P

Anonim spunea...

crezi in asa prostii? cum sa mori la sfarsitul sapt.?! e nostim!